În 2015 la Centrul de Cultură şi Istorie Militară al Armatei Naţionale a fost deschis un muzeu unde sunt expuse dovezi ale ocupaţiei sovietice. Muzeul se află pe strada Tighina 47 și este deschis pentru vizitatori zilnic (în afară de luni). Muzeul Ocupației Sovietice este parte a Centrului de Cultură și istorie Militară și a Muzeului Militar al Republicii Moldova, instituție subordonată Ministerului Apărării. În urma negocierilor, Blocul ACUM a cedat Ministerul Apărării Partidului Socialiștilor, care l-a propus pe Pavel Voicu la funcția de ministru al Apărării. Preşedintele prorus al Republicii Moldova, Igor Dodon, intenţionează să închidă Muzeul Ocupaţiei Sovietice și să-l prefacă în muzeul eliberării.

Prezent la evenimentul dedicat aniversării a 20-a a Uniunii Ofițerilor din Republica Moldova, Dodon i-a mulțumit pe cei cei prezenți că s-au implicat în activitățile dedicate „aniversării a 660-a de la întemeierea statului moldovenesc și a 75-a de la eliberarea țării de sub ocupația fascistă”. Deasemenea, Igor Dodon a declarat: „Este aici ministrul Apărării. Trebuie de făcut un muzeu bun. Cel care a fost înainte a făcut un muzeu al nu știu cărei ocupații. El trebuie închis, dacă încă nu a fost. Deja l-au închis? Și să facem un muzeu de istorie normal, bun, frumos, în care să se regăsească și drapelul de luptă pe care ni l-a dăruit Șoigu, care s-a aflat aici pe 24 august, în ziua eliberării Moldovei”.

9 motive ca să nu mai susțin Blocul ACUM! ( Plop Andrei)

https://plopandrew.blogspot.com/2019/10/9-motive-ca-sa-nu-mai-sustin-blocul.html

Conform cifrelor oficiale, peste 1,5 milioane de basarabeni au fost deportaţi şi ucişi în timpul ocupaţiei sovietice.

Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord.

I. PRIMA OCUPAȚIE SOVIETICĂ .
28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941

Primul val de deportări (12-13 iunie 1941)

La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.

Drumul spre punctele de destinație a durat vreo două-trei săptămâni. Condițiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar câte 200 grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar pește sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. Pe parcursul drumului, deportaților nu le-a fost acordată nici o asistență sau consultație medicală. Astfel, în vagoanele murdare și fără asigurarea celor mai elementare condiții sanitare s-au răspândit diverse boli infecțioase și mulți suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări feroviare, câtorva persoane li se permitea să iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împușcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morții.

Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau Kazahstan.

In mai putin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate.

1. Arestari: – 48.000 persoane:
· Oameni politici care militasera pentru Unire, invinuiti de tradare, dintre care:
· 5 fosti deputati din Sfatul Tarii (Ion Codreanu, Leanca, Secara, Catelli)
· 1 fost senator
· Functionari civili si militari – transferati la Tiraspol pentru siguranta
· 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei –

2. Deportari – aproape 300.000 (in Nordul înghețat)
· 135.000 persoane pana în Septembrie 1940
· 19.200 persoane între Octombrie-Noiembrie 1940
· 27.000 persoane în Decembrie 1940
· 100.000 persoane începand cu 13-14 Iunie 1941

3. Ucisi – 30.000 prin impuscare sau tortura
· Orchestra Simfonica a Basarabiei este ridicata pe 3 Iulie 1940 din gara Chisinau la intoarcerea din turneu, dusa langa Orhei si impuscata in Valea Morii.
· 1.000 persoane (copii, femei, adulti) – lănga Odesa împușcate prin pereții de lemn ai unui tren de marfă cu 22 vagoane care-I transporta în Siberia.
· 450 persoane – gaăite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chisinau. Printre ei studenti, elevi, preoți, ceferiști.
· 87 persoane –Sediul NKVD, Chisinau (15 cu mâinile legate în groapa comuna)
· 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă
· 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 barbați și o femeie cu mâinile legate)

4. TOTAL pierderi umane în prima ocupatie sovietică
· Deportări: 300.000
· Uciși: 30.000
· TOTAL: 330.000

II. A DOUA OCUPATIE SOVIETICĂ
23 August 1944 - 27 august 1991

Al doilea val de deportări (5-6 iulie 1949)

Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. SUD). Pe drept cuvânt, evenimentul a fost catalogat ulterior drept "cea mai mare deportare a populației basarabene!

Operațiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineață și a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.

Arestările s-au făcut noaptea cu forțele soldaților veniți în sate cu mașinile. Unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați.

La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC "Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus"

Hotărârea prevedea deportarea a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să fie strămutate pentru totdeauna în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk, precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia. Se preconiza ca deportarea să aibă loc în iunie 1949, sub controlul și răspunderea Ministerului Securității de Stat (KGB).

Al treilea val de deportări (31 martie - 1 aprilie 1951)

Ultima deportare în masă a populației basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 și a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potențial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operațiunii, numită SEVER (rom. Nord), au fost vizați în primul rând membrii organizatiei religioase, mai cu seamă cei care se numeau Martorii lui Iehova

Operațiunea SEVER a fost pusă în aplicare în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de Miniștri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane

Pe parcursul perioadei foametei între 1946-1947, dar şi în prima jumătate a anului 1948, au murit din cauza înfometării între 250.000 – 300.000 oameni, majoritatea deceselor au survenit în urma distrofiei,

Ţăranii basarabeni au fost condamnaţi cu bună ştiinţă la înfometare, fiind etichetaţi drept chiaburi sau naţie trădătoare”,

23 August 1944 - 27 august 1991

1. Deportari
· 250.000 persoane intre 1944-1948
· 11.324 familii 6 Iulie 1949
· 300.000 persoane intre 1954 – 1964 (in Rusia si Kazahstan)

2. Morti prin infometare provocata de Stalin
· 300.000 persoane

3. TOTAL pierderi umane in a doua ocupatie sovietica
· Deportati: 875.000
· Morti: 300.000
· TOTAL: 1.175.000

III. TOTAL PIERDERI UMANE IN CELE DOUA OCUPATII SOVIETICE
· 330.00 – Prima ocupatie sovietica
· 1.175.000 – A doua ocupatie sovietica
· 1.505.000 – TOTAL PIERDERI ROMANESTI

B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA

Judetele Hotin (Nord), Ismail si Cetatea Alba (Sud) sunt incorporate Ucrainei la 2 August 1940.

Poze de la Muzeul Ocupației Sovietice